Info Copaci

Intotdeauna mi s-a parut interesanta ideea de a putea gasi undeva informatia completa despre toate tipurile de copaci care cresc in romania , cum as putea sa ii recunosc si sa aflu cat mai multe informatii despre fiecare in parte. Asa ca am facut o clasificare , descriere si o galerie pentru majoritatea copacilor care cresc la noi in tara .De-a lungul timpului, existenta noastra a depins de copaci , acestia ne-au oferit adapost, hrana, foc etc .
 Botanica ne spune despre arbore ca : este o planta perena , multianuala cu un trunchi lemnos evident cu ramuri dezvoltate ce prezintă frunze, flori, din care se dezvolta fructe si radacini ce au forme diferite dupa specie. Ramurile cresc in grosime si lungime anual prin mugurii terminali. Spre deosebire de arbust arborele are un truchi lemnos puternic mai gros si inalt ca arbustul (peste 7 metri inalțime), ramurile copacului alcatuind o coroana .
După felul frunzelor se pot clasifica in: arbori cu frunze cazatoare – in general foioase (fagul, teiul, stejarul, paltinul etc.) si rasinoase , acei copaci care nu isi pierd frunzele in nici o perioada a anului (brad ,pin , molid ) .
Pentru a putea recunoaste cat mai usor un copac, am decis sa fac o galerie in special cu frunzele acestora . Astfel se deosebesc mai bine .

ARTAR

ARTARUL - denumire latina (Acer Campestre)-denumire engleza ( Maple, Hedge) mai este denumit si Paltinul de camp , este un arbore rezistent , cu lemnul alb si tare , cu frunze caracteristice , lucioase , despicate în cinci lobi lungi si ascutiti. Artarul este iubitor de climat calduros dar rezistent la geruri. Creste si se dezvolta bine pe soluri uscate dar fertile cu continut mare de calciu. Rezista bine si la semiumbra. Creste pană la 30 de metri. Este rezistent la fum si praf, motiv pentru care se foloseste de-a lungul soselelor si autostrazilor, in perdele de protectie. Este un arbore cu frunze subtiri, palmate, fructe disamare cu aripi in unghi obtuz si are lemnul alb, elastic si rezistent. Forma coroanei este ovoida cu ramuri divergente. A fost ales ca simbol al Canadei , deoarece corespune diviziunii teritoriale t, rei colonii si unsprezece provincii.

CARPEN

CARPENULdenumire latina(Carpinus Betulus) – denumire engleza (Hornbeam) ; este o specie invadatore datorita capacitati mari de lastarire si inradacinare,  pivotant trasanta, Rădacinile traiesc in simbioză cu diferite ciuperci sau bacterii. Frunzele sunt alterne, simple cu stipele caduce. Florile sunt unisexuate, grupate in inflorescențe mixte. Fructul carpenului se numește achena. Acesta poate creste pana la 20 – 25 metri , este o specie rezistenta la ger si umbra , pretentioasa la seceta insa nu depaseste 120 ani . Se utilizeaza ca lemn de foc , cozi de unelte , si lemn de mina avand o rezistemnta crescuta datorita torsionarii fibrei lemnoase . Se intalneste atat in zonele de campie in combinatie cu stejarul sau teiul , cat si in zonele de deal in combiantie cu fagul .Prin vigoarea si puterea lui de raspandire, prin strasnicia cu care se leaga de pamant, el impiedica roaderea solului de catre ape, opreste bolovanii sa se pravaleasca la vale. Lemnul este tare si arde repede, nu tine jarul.

CASTAN

CASTANUL - denumire latina (Castanea)- denumire engleza (Chestnut) ; este originar din sudul Europei si al Asiei Mici . Este un arbore foios, cu o radacina ramuroasă, tulpina dreapta , cilindrica , de dimensiuni mari, atingand frecvent înalțimea de 20–35 m, cu un trunchi care la maturitate poate atinge adesea 2 m in diametru. Arbori foarte batrini pot ajunge la diametrul de 4 m, in cazuri extreme chiar si pină la 6 m. Arborii batrani de peste 100 de ani sunt de multe ori scorburosi. Frunzele sale lungi, lanceolate si pe margini spinos-dintate, cu nervura proeminenta, pot atinge intre 16–28 cm lungime si 5–9 cm latime. Arborele in sine necesita un climat bland, cu umiditate suficientă, dar nu exagerata. In romania, dar si in alte regiuni ale Europei, arborele este relativ usor de crescut atat in livezi specializate, cat si la marginea sau chiar in mijlocul padurii. Fructele acestuia (castanele) sunt comestibile.

DAFIN

DAFINULdenumire latina (Prunus Laurocerasus) – denumire engleza(Laurel) ; Cunoscut si sub numele de laur, este o specie de planta aromatica care ajunge pana la 10–18 m inălțime, originar din zona Mediteranei. Frunzele au o lungime de 6–12 cm si o lățime de 2–4 cm , cu margini dantelate specific si usor incurbate .Frunzele de dafin sunt folosite pentru aroma lor la prepararea mancărurilor. De asemenea, au fost folosite în Grecia antica pentru cununile de lauri . In plus, tot de la laur deriva si cuvantul bacalaureat (baca de laur) si cel de laureat ( incununat cu lauri). Anumite date din literatura medicala sprijină ideea ca frunzele de dafin ar avea urmatoarele utilizări : Antioxidativ; Analgezic si antiinflamator; Anticonvulsivant (antiepileptic). Dafinul este amplu cultivat ca planta ornamentala in regiuni cu climat mediteranean sau oceanic , dar si ca planta de interior in zonele mai reci.

FAG

FAGULdenumire latina(Fagus silvatica) – denumire engleza(Beech);

este un arbore din zona temperata, avand inăltimi de pana la 35 metri. Este inalt, impunator, cu scoarta neteda, cenusie-albicioasa. Are muguri fusiformi, ascutiti, iar frunzele in general ovale. Fructul numit jir , este o nucula , acoperita de o scoarta tepoasa . Inflorirea are loc in luna mai. Creste in special la deal si munte , dar poate fi intalnit sporadic si la campie, mai ales in regiunile nordice ale Romaniei. Fagul permite multor specii de plante marunte sa supravietuiasca in zonele in care predomina , formand cadrul așa-numitelor fagete , biotopuri bogate. Jirul , fructul fagului, a fost utilizat inca din vechime pentru un anumit untdelemn, dar si pentru hrana porcilor (este foarte apreciat si de mistreti).Coaja fagului este folosita ca febrifug si tonic amar, fiind unul dintre echivalentii europeni ai chininei,alături de scoarta de salcie. Gudronul de fag se foloseste in unele boli de piele, precum si la vindecarea afectiunilor respiratorii sau la ameliorarea simptomelor acestora. Lemnul de fag a fost si este mult apreciat. Ca lemn de foc el are o calitate deosebita , arzand cu fum puțin si la o temperatura destul de ridicata, fiind folosit in trecut in cuptoarele industriale , de pilda la producerea sticlei sau fierului . El a ramas mult apreciat atat in industria constructiilor cat si in cea a mobilei , datorită rezistentei sale , finetii fibrelor si culorii placute.

FRASIN

FRASINULdenumire latina (Fraxinus velutina)- denumire engleza (Ash) ; este un gen de planta originar din regiunile temperate ale emisferei nordice. Cuprinde circa 65-75 specii de arbori si câteva de arbusti. Specia comuns în Europa, răspândită și în România, este Frasinul european. Acesta atinge inălțimea de 40 metri , tulpina sa prezinta in partea tanara scoarta de culoare cenusie-verzuie , iar in partea bazala de culoare cenusiu-negricioasă.Are frunze imparipenate, compuse din 7-13 foliole sesile. Infloreste in luna aprilie, inainte de aparitia frunzelor. Florile nu au nici caliciu, nici corola, iar androceul este redus la doua stamine; pe acelasi individ se gasesc flori mascule , femele si hermafrodite. Specie cu larga amplitudine ecologica , dezvoltandu-se insă mai bine in climat mai calduros, nesuportand gerurile puternice. Vegeteaza viguros in conditii de umiditate mai ridicata, pe soluri fertile, profunde, afanate. Se dezvolta bine si pe soluri aluvionare crude, brun-roscate podzolite. Este rezistenta chiar la inundatii de mai lunga durata , dar atacata adesea de insecta Lytta vesicatoria (cantarida). La maturitate este specie de lumina. Specie de amestec in padurile de foioase mai ales in zona de campie si deal . Este de asemenea mult cultivat de-a lungul sose­lelor si pe strazi, fiind rezistent la noxe (fum, gaze, praf). Frasinul creste relativ repede si produce un lemn foarte valoros pentru industria mobilei si pentru industria materialelor sportive. Scoarta si frunzele sale isi gasesc intrebuintari in medicina naturista .

LARICELE

LARICELE-denumire latina (Larix decidua)-denumire engleza(Larch) ;este o specie indigena putand uneori atinge inaltimi de peste 50 m si diametre de pana la 2 m, fiind singurul arbore rasinos de la noi , cu frunzele cazatoare . Inradacinarea este pivotanta la inceput, iar mai tarziu se dezvoltă radacini laterale profunde ce ancorează foarte bine arborele in sol. Creste spontan, insular in munti si a fost introdus in culturi forestiere atat in zonele de deal cat si la munte. Laricele este un arbore ce creste salbatic izolat sau in mici palcuri, insotind molidul sau bradul, in zonele subalpine si in cele alpine. Fiind o specie cu un port deosebit, apare frecvent ca arbore decorativ prin parcuri. Are tulpina dreapta, bine legata, cu coroana aerisita, luminoasa formata din numeroase verticele crescute pe crengile inserate orizontal si usor arcuit pe tulpina. Scoarta in tinerete neteda cenusie, formeaza timpuriu un ritidom gros (deseori gros de peste 10 cm) crapat in placi neregulate; fundul crapaturilor si straturile interne ale scoartei sunt rosii-violacei. Lemnul are duramenul brun deschis, de calitate excepţionala, cu multiple utilizari (construcţii civile si navale, mobile fine etc.); contine multa rasină din care se extrage “terebentina venetiana” care este utilizata ca liant pentru vopseluri sau ca meidu pentru pictuirle in ulei .Scoarta laricelui contine mult tanin, celuloza, hemiceluloza, lignina, rasini. Pulberea din scorta se utilizează in mixturi atat in combaterea diareei (datorita taninului), cat si a constipatiei (prin prezenta fibrelor vegetale). Praful obtinut prin macinarea fina a scortei, mai are proprietati imunitare, iar tinctura din scoarta prospata este antibronsitica.

MESTEACAN

MESTEACANUL – denumire latina(Betula Pendula) – denumire engleza(Birch) ; este  in general un copac de talie mica spre medie, cu o coaja alba caracteristica , care creste mai ales in clima temperata nordica .Frunzele sunt simple, si pot fi dintate sau lobate. Fructul este o samara, cu toate ca aripile acesteia pot lipsi, la anume specii. Mesteacanul reprezintă sursa de hrana pentru un număr mare de larve ale genului Lepidoptera. Mesteacanul este considerat copac national in Rusia, unde este celebrat in reprezentarea unei zeite .Mestecenii sunt copaci foarte versatili. Sucul, coaja, frunzele, lemnul, crengutele si radacina sunt folosite pentru materiale de constructie, tobe, tratamente medicale naturiste, uleiuri și alte aplicatii practice. Deoarece lemnul de mesteacan are fibre scurte, aceasta esenta este folosita in industria hartiei. La scară comerciala, gudronul de mesteacan sau uleiul rusesc, extrase din coaja de mesteacan, au fost folosite ca lubrifiant si în industria farmaceutica. Extractul de mesteacan este folosit pentru aroma sau ca ulei în industria marochinariei, iar in industria cosmeticelor la producerea sapunului si a samponului . Coaja de mesteacan, rupta in fasii si inmuiata in apa fierbinte, poate fi folosita pentru imobilizarea articulatiilor sau a bratelor fracturate.  Ceaiul de frunze de mesteacan are efect diuretic . Amerindienii pretuiau foarte mult mesteacanul pentru coaja sa usoara, flexibila si care putea fi usor recoltata. Lemnul era foarte folosit în constructia canoelor, a vaselor de bucatarie si a corturilor tepee cu forma specifica. Ca lemn de foc, este foarte pretuit datorita indicelui calorific mare per unitate de greutate si volum. Coaja fibroasa este folosita pentru a porni focul. Coaja arde foarte bine, chiar si uda, din pricina uleiurilor continute. Sub formă de fasii foarte fine, coaja se poate aprinde si de la cateva scantei. Mestecenii au importanta spirituala in multe religii. Lemnul de mesteacăn este folosit si la tobe. Sunetul produs de tobele cu mesteacan este foarte puternic pe frecventele inalte si joase, si este ideal pentru inregistrarile in studio.

MOLID

MOLIDUL – denumire latinaPicea Abies) -denumire engleza (Spruce) ;este o specie de arbori coniferi care pot avea inaltimea pana la 50 m si diametrul trunchiului pana la 1-1.5 m , cu coroana piramidal-conica, permanent verde, cu frunze aciforme de culoare verde inchis.Temperament de semilumina ,de aceea trebuie cultivat sub umbra speciilor pionere/invadatoare (plop,mesteacănInradacinarea este trasanta, de aceea suferind des doboraturi de vant. Forma conic-piramidala se datorează cresterii din ce in ce mai scurte a crengilor, dinspre baza spre varf. Molizii mai bătrani, care cresc în desisul codrilor, îsi pierd crengile de la bază , coroana urcand spre mijlocul tulpinii. De asemenea, in conditiile unei lumini naturale slabe, acestia prezinta o crestere laterala slaba , în comparație cu arborii mai izolati . Molidul prefera solurile acide. Varsta exploatabilitătii se situează în jurul de 90-110 ani. Padurile de molid acopera 22% din suprafata forestiera a Romaniei .

NUCUL

NUCUL-denumire latina ( Juglans Regia) – denumire engleza(Walnut) ;Isi are originea in zona geografica intinsa din Balcani spre est, pana in Himalayasi sud-vestul Chinei .Nucul este un arbore viguros, care poate ajunge la 30 de metri inăltime. Are trunchiul gros si scoarta neteda, argintiu-cenusie. Are crengi puternice, coroana foarte larga si bogata . Frunzele sunt mari , cu margini intepatoare . Infloreste in luna mai . Se înmulteste aproape numai prin samanta, dar cu destulă greutate. Creste sporadic in paduri de amestec, mai ales la deal, in Romania in special in Banat si Oltenia , insa cultivat , creste in toate regiunile tarii .Nuca, fructul nucului, este unul din fructele mult folosite de romani . Ea apare în alimentatie, in nenumarate forme ale produselor romanesti , de asemenea, miezul de nuca e folosit in unele tratamente populare, mai ales din pricina untdelemnului pe care il contine. Acest untdelemn era folosit in vechime de romani, alaturi de untdelemnul de fag sau jir , atunci cand nu se putea folosi untedemnul de masline . Lemnul de nuc este un lemn greu, fin, inchis la culoare, foarte rezistent, pretios. Se foloseste pentru mobila de lux, pentru piese de lux in ornamentatii si decorari. Frunzele de nuc contin si degaja o mare cantitate de iod si juglona. Din aceasta cauza petrecerea unui timp indelungat la umbra unui nuc nu este indicata . Sub umbra nucului  aproape toate plantele nu se pot dezvolta si mor. Exista, totusi  si plante rezistente la juglona: fagul , artarul si mesteacanul .Frunzele si pericarpul fructelor au utilizari terapeutice in medicina umana si veterinara. Substantele active pe care le contin impiedica inmultirea bacteriilor , scad concentratia de glucoză din sange, relaxeaza tesuturile si determină scaderea starilor inflamatorii, inlatura toxinele din organism, stimuleaza digestia prin excitarea sucurilor gastrointestinale, actioneaza impotriva transpiratiei, suprima diareea si inlatura inflamatiile acute ale intestinului .Se utilizeaza sub forma de infuzie, decoct, tinctura sau chelati cu care se prepara sampoane si lotiuni capilare cu care se fac aplicatii locale .

PALTIN

PALTINUL – denumire latina(Acer Pseudoplatanus) – denumire engleza(Sycomore) ; Este un arbore inalt ( 40 m) si frumos, cu frunzele 5 lobate, lobii pe margini crenati si sinusurile dintre ei ascutite. Creste frecvent prin padurile de munte si de dealuri, rar in regiunile de campie. Se planteaza frecvent ca arbore forestier sau ornamental. Produce lemn valoros pentru tamplarie si strungarie .

PLOP

PLOPUL – denumire latina (Populus) – denumire engleza(Poplar ) ; Plopii pot atinge inaltimea de 35-40 m. Are cca. 50 de varietati raspandite in emisfera nordica. In Europa centrala si rasariteana sunt mai raspanditi plopul negru ,plopul argintiu ,plopul tremurător si plopul cenusiu , existand si o serie de hibrizi in pepinierele de pomi unde apare frecvent (Populus canadensis) care în prezent este atacat masiv de o ciupercă parazită (Marssonina brunnea). Iarna, mai ales cand arborele a pierdut frunzele, se poate observa tulpina dreapta a plopului, pentru care motiv a fost plantat pe marginea drumurilor ce alcatuiesc aleile de plopi. Arborii cresc repede, au un lemn moale, nu sufera prea mult dacă s-au rupt sau au fost taiate din crengi, tulpina creste mai departe, fiind un arbore putin pretentios, din care motiv este folosit si la recultivarea cu plop a terenurilor virane, a haldelor rezulate din lucrarile miniere, sau a carierelor de piatra abandonate, precum si de-a lungul cailor ferate. Plopul fiind un lemn de esenta moale este folosit la confectionarea pantofilor de lemn. In prezent plopul este obiectul unor cercetari genetice in SUA , Canada , Europa si China de a obtine variante de plante rezistente la daunatori, sau la imbunatatiri funciare prin absorbtia din sol a substantelor toxice cum ar fi de exemplu metalele grele.

SALCIE

SALCIA – denumire latina ( Salix ) – denumire engleza(Willow); Arbore ce atinge o inaltime de pana la 20 m, cu coroana bogata, formata din ramuri subtiri si flexibile cand sunt tinere, de culoare galben-verzuie. Este raspindit in toata tara, mai mult prin lunci si zavoaie, pe linga mlastini, pe vaile raurilor, fiind dependent de umiditate, mai ales in  zona de campie. Infloreste in aprilie, odata cu aparitia frunzelor. Popular , mai este denumita si rachita . Salcia contine salicina, o substanta asemenatoare acidului acetil salicilic care se gaseste in aspirina . Lemnul de salcie este de calitate inferioară el neputând fi utilizat nici macar ca lemn de foc din cauza faptului ca nu arde ci doar fumega. Din nuielele de rachită , mai ales din rachita rosie se impletesc cosuri si papornite. Din punct de vedere medical, salcia mai este utilizata si ca : Antireumatic, analgetic, sedativ nervos, tonic, astringent, coagulant si usor hemostatic. Intern: in tratamentul nevralgiilor, al reumatismului si al gutei; in raceli scade febra datorita proprietatilor antinevralgice; combate insomnia, si starile depresive. Extern: se foloseste sub forma de bai in ulceratii ale pielii si hemoroizi; sub forma de gargara in afectiuni ale gitului si gurii .

STEJAR

STEJARUL – denumire latina(Quercus Sesilliflora) – denumire engleza(Oak) ; este un arbore din zona temperata, inalt, cu ramuri puternice, noduroase, coroana larga si bogata. Scoarta stejarului este de culoare brun-negricioasa, aspra, adanc brazdata, adapostind adesea o micro-fauna activa. Se întâlnește mai ales la câmpie și în zonele colinare, foarte rar la deal. Este raspandit in Europa, Asia Mica si alte cateva zone asiatice, Africa de Nord. In trecut era mult mai raspandit, de multe ori in amestecuri cu fagul si alte foioase. Fructul fagului , ghinda, a fost folosită de-a lungul timpului la hrana porcilor mistreti jir. Scoarța de stejar este folosita din antichitate in tabacarie, deoarece contine mari cantitati de tanini foarte eficienti in prelucrarea pielii. Lemnul de stejar este lemn pretios, de calitate superioara, mai ales dacă este uscat corespunzător, fiind folosit pentru mobila de lux . Aproape două secole traversele de stejar au fost folosite cu mult succes in dezvoltarea cailor ferate . In mitologia slava , stejarul era considerat arborele adevarului . Se credea ca primul barbat a aparut din acest arbore. Din carnea mistretilor, care se hranesc cu ghinda, ar fi luat nastere preotii , lideri spirituali ai vechilor slavi. Scoarta stejarului este utilizata in terapeutica naturista avand proprietati de: antiseptic al florei microbiene, cicatrizant, hemeostatic si ajuta la tratarea si vindecarea hemoroizilor, hemoragiilor uterine, leucoreei, transpirației picioarelor. Ceaiul preparat din scoarță de stejar este considerat un remediu natural în vindecarea: diareei, hemoragiilor, hemoroizilor (aplicarea de comprese), combate constipatia .

ULM

ULMUL – denumire latina( Ulmus ) – denumire engleza( Elm ) ;este un gen de arbori sau arbusti din familia Ulmaceae , cu scoarta neteda, cu coroana stufoasa, cu frunze alterne, asimetrice si dintate, albicioase, si cu peri moi pe partea inferioara , cu lemnul tare, folosit in rotarie. Ulmul creste in padurile de fag si in cele de stejari, este plantat in parcuri, deorece frunzisul sau racoros seamana cu al teiului. Ulmul este la maturitate impunator, inalt cu scoarta brazdata de crapaturi . Lemnul ulmului este bun ca cel al stejarului, comportandu-se excelent sub apa. Se pare ca tarusii pe care este cladita Venetia sunt din ulm . Desi la foc lasa multa cenusa, aceasta este bogata in potasiu .La maturitate , ulmul este impunator , inalt cu scoarta brazdata de crapaturi .

TEIUL – denumire latina(Tilia) – denumire engleza (Linden (Lime Tree) ; Este un arbore inalt pana la 40 m, cu o coroana deasă cu frunze strabatute de nervuri si anvergura de 6-20cm. Numărul exact de specii este incert deoarece multe dintre ele hibridizeaza spontan, atat in salbaticie cat si cultivate. Toate speciile cresc prin padurile noastre sau sunt cultivate ca arbori ornamentali. Altitudinal se intalnesc in zona de deal la 500-600 m sau in padurile din campie. Proprietatile vin¬decatoare ale teiului sunt cunoscute inca din vechime, cand se foloseau in scopuri me-dicinale coaja, frunzele si seva, iar mai tarziu au inceput sa fie intrebuintate si florile. Teiul rosu este cel mai raspandit in tara noastra. Creste bine pe solurile brune, este o specie de semiumbra. Teiul alb are pretentii mai ridicate fata de temperatura. Este destul de rezistent la seceta . Teiul contine numeroase substante chimice ca mucilagii, flavonoide, zahar, acetil colina. Este un bun calmant .Ceaiul din flori de tei este folosit, la tuse, bronsite, astm si alte actiuni pulmonare , se bea contra durerilor de inima. Se mai foloseste in boli neuropsihice, dureri de cap, ameteli si indigestii.

PINUL- denumire latina(Pinus silvestris) – denumire engleza(Pine) ; este orginar din emisfera nordica si cuprinde peste 80 specii de arbori, rasinosi, avand scoarta rosie. Radacinile sunt pivotante si au ramificatii viguroase. Coroana este regulat-conica, sau la unele specii poate fi neregulat-latita, iar la maturitate ramurile cresc orizontal, fiind dispuse regulat-verticilat. Frunzele acestui gen sunt aciculare, persistente si dispuse in manunchiuri de cate 2-5, invelite la baza de o teacă comuna, membranoasa. Conurile sunt drepte, orizontale sau pendente, simetrice sau asimetrice, de marimi si forme variabile, avand solzi lemnosi .Se inmulteste prin seminte, fiind foarte dificila inmultirea pe cale vegetativa. Se folosesc in parcuri si gradini. Din lemnul unor specii de pin se obtine prin distilare uscata un gudron medicinal folosit în dermatologie .

One response

  1. extraordinar, nici nu stiam atat de multe despre copaci. Esti un baiat foarte inteligent! Acum o sa privesc cu alti ochi copacii!!!

    17 ianuarie 2011 la 10:57 PM

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.