Ultimele

KUKSA

Fiind un MARE admirator al culturii nordice , tot timpul am fost atras de un obiect pe cat de celebru , pe atat de folositor si indispensabil .
Este vorba despre faimoasa cana lapona KUKSA . Sunt sigur ca multi impatimiti ai bushcraft-ului au incercat ( poate au si reusit ) sa faca o astfel de cana . Personal imi doresc acest lucru pe viitor , dar momentan nu am avut timp decat sa ma documentez MAI BINE despre aceasta si sa va prezint mai multe informatii folositoare .

Denumita GUKSI in limba de origine , aceasta cana este traditionala poporului Sami din nordul Scandinaviei , fiind confectionata initial din nod de mesteacan , acesta fiind foarte dur si rezistent in timp .
Oricare ar fi originea ei , aceasta a devenit un accesoriu indispensabil pentru cei ce iubesc iesirile in natura.

DE CE sa folosim o cana de lemn cand avem la dispozitie alte materialele moderne ? Ar putea fi chiar si o alegere strict personala , dar am putea sa luam in considerare si aspectul mult mai placut si mai cald al lemnului sculptat care este de asemenea si un bun izolator , astfel incat , evitam neplacerea de a ne frige mainile sau gura ca in cazul unei cani de metal . Tot pe acelasi principiu atunci cand pui ceva foarte rece in cana KUKSA , degetele nu vor amorti , mai ales atunci cand afara sunt temperaturi foarte scazute . De retinut ca la temperaturi de sub zero grade , uneltele sau accesoriile din metal ar trebui evitate . Fiind confectionata in intregime din lemn , este 100% biodegradabila si flotabila ceea ce reprezinta un avantas net superior fata de restul canilor moderne din metal .

Ca si medoda de confectionare , am mai spus ca materialul preferabil pentru aceasta cana este nodul de mesteacan , dar practic se poate folosi aproape orice fel de lemn ( de evitat rasinoasele ) .


Pentru a sculpta o KUKSA , trebuie sa eliminati mult material din cupa canii , pentru care este recomandat sa folositi un cutit special , curbat . După ce vasul este subtiat inauntru , suprafata exterioara este sculptata la forma si grosimea dorita . Se pare ca o buna metoda pentru protectia lemnului de crapaturi , dupa ce cana a fost modelata partial sa se scufunde intr-o solutie de apa cu sare ( pana la saturatie ) si fiarta . Dupa aceasta etapa , urmeaza un proces de uscare cat mai incet si treptat pentru a evita orice foarma de crapatura . Este de preferat ca prima data sa se lase la uscat intr-un loc rece , bagata intr-o punga de plastic deschisa la gura . Apoi sa se lase in locuri din ce in ce mai calde , ajungandu-se astfel la nivelul de duritate si uscare dorit . Aceasta etapa este probabil cea mai importanta , astfel incat trebuie sa se faca cu rabdare si sa dureze cat este absolut necesar , evitand astfel crapaturile inestetice care pot ruina tot proiectul . Odata ce cana este absolut uscata , se poate trece la urmatoare etapa si anume slefuirea . Si aceasta trebuie facuta treptat, trecandu-se la granulatii din ce in ce mai mici ale smirghelului , ajungand astfel la finetea si neteziea perfecta . In ultima faza , dupa finisarea canii , se unge cu ulei vegetal ideal fiind cel de masline sau de nuc , oferindu-i astfel o culoare si un luciu net superior fata de lemnul brut dar si protectie sporita . Dupa ce lasam sa se usuce si uleiul , practic munca s-a incheiat si ne putem bucura de finalizarea frumoasei cani .
Asa cum spune traditia , pentru a scapa de gustul de sare si ulei , cana trebuie „botezata” cu coniac si cafea , apoi se poate bea orice cu ea . Singurele masuri de precautie ar fi sa nu se lase nimic la fermentat in ea , sa nu se spele cu detergent ( doar cu apa curata ) si sa nu se usuce la caldura .

Chiar daca procesul este aparent simplu, necesita multa atentie si rabdare pentru ca KUKSA sa iasa perfecta . DAR ca sa va bucurati pe deplin de avantajele acestei frumoase cani , este de prefarat sa o faceti singuri , doar asa se poate intelege adevarata sa utilitate , frumusete si necesitate , ramanand un „prieten” pe viata .
Personal , abia astept sa incep lucrul uneia !!!

Wildlife


Gransfors Bruks se pare ca reuseste de fiecare data sa creeze ceva aproape perfect .
Chiar daca toporul "Wildlife Hatchet" are ceva vechime in spate , se pare ca este in continuare preferatul impatimitilor outdoor .
Este o secure incredibil de utila pentru cioplit, taiat crengute, bucati mici de lemn, pregatit focul , ideala pentru excursii, drumetii si trasee montane . Avand in vedere dimensiunile reduse , este de preferat in turele lungi , unde greutatea echipamentului este cruciala . Un echilibru perfect intre o secure mica si un topor ADEVARAT
Este foarte greu de facut o comparatie reala intre aceasta secure si alta din acceasi clasa .
Calitatea otelului , forjarea , calitatea manerului ( lemn de nuc ) , echilibrarea perfecta …face din aceast mini topor un castigator in ceea ce priveste alegerea unei unelte importante .

Fiecare topor este facut manual de catre un specialist , astfel incat , la sfarsitul procesului este stantat pe fiecare in parte , numele acestuia .

LE Lars Enander
UN Ulrik Nilsson
MM Mattias Mattson
MS Mikael Sundberg
LP Lennart Petterson
RA Rune Andersson
KS Kjell-Åke Sjölund
DG Daniel Gräntz

Caracteristici :

Tara de origine Suedia
Lungime totala 35,00 cm
Lungime lama (pana la maner) 7,80 cm
Latime lama (media) 13,00 cm
Grosime lama 5,00 mm
Tip otel suedez special forjat
Greutate 600 g
Maner nuc american (hickory)

%d blogeri au apreciat asta: